NE ESTE TEAMA SA TRAIM

 

De azi dimineata ma obsedeaza un gand: “NE ESTE TEAMA SA TRAIM!”.

Observ in jurul meu, tot mai des, persoane care au aceasta teama: TEAMA DE A TRAI!”

De ce? De ce avem aceasta teama?

Cred ca aceasta teama porneste din nevoia noastra de a fi iubiti, acceptati…de a nu fi judecati de ceilalti…

Cred ca aceasta teama porneste din frica ca poate nu suntem suficient de buni sau suficient de frumosi sau suficient de inteligenti pentru a putea fi acceptati de ceilalti….iubiti de ceilalti…

De multe ori renuntam la noi si la visurile noastre din teama de a nu fi judecati…

Renuntam la iubiri din teama….aceasta teama ca am putea dezamagi sau ca am putea fi dezamagiti…

Putini oameni au curajul sa traiasca clipa…acea clipa unica care poate aduce multa fericire…

De multe ori m-am intrebat: cum ar fi mai bine? Sa cunosti fericirea pentru cateva clipe sau sa nu o cunosti deloc? Pentru mine raspunsul a fost ca o fericire de cateva clipe poate valora mult mai mult decat lipsa ei….si am hotarat sa renunt la teama…la teama ca voi dezamagi sau voi fi dezamagita…

Am renuntat sa imi  fie teama ca, poate daca voi fi eu, voi fi respinsa de cei din jur….

Am renuntat sa imi fie teama sa fiu fericita…

Am renuntat sa imi fie teama ca, daca voi fi fericita, voi pierde curand aceasta fericire….

Am renuntat sa imi fie teama ca, daca iubesc, voi fi si ranita….

Am invatat ceva: am invatat sa imi dau voie sa traiesc clipa

Am invatat ca sunt o persoana speciala….o persoana care merita sa fie iubita, care merita sa fie apreciata….

Fiecare persoana este unica, speciala, trebuie doar sa isi gaseasca curajul de a fi autentica…

Am invatat ca nu trebuie sa renunti la tine ca sa poti fi acceptat de cei din jur…

Am invatat ca fiecare om are foarte multe calitati chiar daca, cateodata, si foarte multe defecte…

Am invatat sa ma accept cu calitati si defecte…

Am inteles ca poti fi tu si sa fii inconjurat si iubit de oameni care te iubesc si te accepta cu toate calitatile si defectele tale…

Am invatat ca, atunci cand renunti la frici, viata iti scoate in cale oameni care sa te aprecieze pentru cine esti tu cu adevarat….

Am invatat cum sa renunt la masti…si, culmea, mi-a placut cand m-am descoperit pe mine, cea autentica…

De multe ori avem atat de multe masti incat nu mai stim cine suntem cu adevarat…ajungem sa ne fie teama sa descoperim cine suntem…

Am renuntat la aceasta teama pentru ca am inteles ca noi cei autentici suntem mai frumosi…mastile sunt cele care ne uratesc…sunt false si mincinoase si obositoare…

Daca fiecare om ar incerca sa renunte la masti, la zidurile ridicate in jurul sinelui adevarat, daca fiecare ar avea curajul sa traiasca cu adevarat,  viata ar putea fi mult mai frumoasa….

Singurul om caruia ar trebui sa placi cu adevarat esti TU!

De multe ori facem eforturi sa ii schimbam pe cei din jur! Adevarata schimbare porneste din tine! Fii tu cel care se schimba si vei observa schimbari si la cei din jur!

Probabil ca multi, din cei ce vor citi aceste randuri, vor zice ca vorbesc in sabloane sau “din carti”. As fi preferat sa pot sa invat toate aceste lucruri din carti sau din sfaturile primite de la ceilalti…doar ca am fost suficient de incapatanata ca sa traiesc suficiente experiente pe propria-mi piele…De ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat?

In ultimul timp viata mi-a adus in cale foarte multi oameni frumosi (sufleteste si nu numai… 🙂 ) dar care nu aveau curajul sa traiasca pentru ca isi pierdusera autenticitatea…nu mai stiau cine sunt cu adevarat…

Mi-a inspirat cineva o denumire pentru acesti oameni…adevarate diamante neslefuite…

Mi-as dori, chiar si pentru un minut, sa se poata vedea prin ochii mei, sa vada ceea ce am descoperit eu la ei si sa poata renunta la frici…

Mi-as dori sa pot sa dau tuturor curajul de a descoperi persoana minunata din interiorul lor…

Iubesc oamenii si ma iubesc pe mine…

 

Boala cronica….un zbor frant…sau doar intrerupt?

 

Din nefericire, am avut ocazia sa cunosc persoane care au primit diagnostice de boli cronice sau incurabile…zic din nefericire pentru ca nimeni nu ar trebui sa cunoasca o astfel de durere…

Negare…disperare ….furie…renuntare…stari cu care se confrunta o persoana la aflarea diagnosticului de boala cronica sau incurabila…senzatia ca esti singur pe acest drum si ca nimeni nu te poate intelege sau sustine devine greu de suportat. Apar tot felul de intrebari…de ce mi se intampla tocmai mie? ….unde am gresit?…dar oare chiar am gresit?

Din pacate, boala cronica nu afecteaza doar bolnavul ci si familia din care acesta face parte. Socul si anxietatea determinate de diagnostic sunt resimtite si de cei apropiati. Am vazut acest lucru la persoane care imi erau foarte dragi…durerea din ochii lor si al familiilor lor nu poate fi descrisa in cuvinte…

Nimeni nu ar trebui sa faca fata singur unei astfel de situatii…este dificil de suportat de unul singur…

Atat bolnavii cronici cat si familiile acestora au nevoie de suport, de incurajari…au nevoie de speranta…speranta ca pot face fata cu bine acestei situatii atat de grele…

Ca psihologi si psihoterapeuti in formare si eu si Patricia, colega mea, intelegem bine cat de important este suportul pe care ar trebui sa il primeasca un bolnav cronic si familia acestuia.

Patricia a inteles cel mai bine ce inseamna aceasta suferinta…

“Îndrăznesc să spun că a-ți păstra încrederea că există cel puțin un motiv pentru care viața merită trăită are întotdeauna sens..  Şi spun asta pentru că sunt convinsă că sensul vieții este evoluția  și că ne îndeptăm mereu pe calea cea mai bună pentru noi, chiar dacă uneori, pentru ajunge la destinație, avem de parcurs multe experiențe, dificil de înțeles ori de acceptat..  . Și este de înțeles opoziția noastră față de încercările grele, de vreme ce nu putem avea o privire de ansamblu asupra întregii semnificații a vieții noastre și nici nu putem ști cu adevărat ce este mai bine pentru noi decât parcurgând toate aceste experiențe, pas cu pas. Am suferit de multe ori în trecut şi am fost într-o adevărată luptă cu propria viață. Foarte târziu am înţeles că motivul suferinţei mele nu era ceea ce mi se întâmpla, ci faptul că nu înţelegeam sensul a ceea ce trăiam atunci, sens care întotdeauna s-a dovedit după un timp a-mi fi fost util sau chiar o mare lecţie . Când am înţeles  aceste lucruri, nu am mai putut să-mi privesc trecutul ca pe o lungă şi continuă dramă, ci ca pe cea mai potrivită cale pe care a trebuit să o parcurg pentru a ajunge omul care sunt acum. Desigur, dacă cineva mi-ar fi arătat la începutul acestui drum tot ceea ce aveam să trăiesc, toate lacrimile pe care aveam să le vărs, toată suferinţa trupului şi a sufletului, probabil, cu mintea mea de atunci, m-aş fi opus unei asemenea căi. Cu mintea mea de acum aş accepta-o, ştiind că am suficientă putere să o parcurg şi că, fără acel drum, nu aş  dobândi acel mod de a înțelege viața pe care îl am acum. În plus, ştiu că în cele mai dificile momente nu am fost lăsată să-mi port singură suferinţa. Îmi amintesc şi acum noaptea dinainte de Crăciun când aşteptam diagnosticul. Mă durea fiecare părticică a corpului şi eram incapabilă să mă mişc, dar sufletul meu se simţea liber şi mai conectat la viaţă decât oricând până atunci. Aşa a fost mereu când m-am aflat în suferinţa cea mai grea: m-am simţit purtată în braţe pe aripi de înger.” (fragment din cartea “Invata sa traiesti din nou” de Patricia Ionea)

Aripile de inger pot sa fie chiar ajutorul primit de la cei din jurul nostru….

Tocmai din acest motiv, in curand, vom incepe un proiect de suport al persoanelor diagnosticate cu boli cronice/incurabile si pentru familiile acestora.

 

Ganduri despre iubire…

De ceva timp aud tot felul de pareri despre ce crede fiecare ca este iubirea si cam ce crede fiecare ca ar insemna o relatie de iubire….

Sincera sa fiu m-a cam pus pe ganduri acest subiect. De ce? Pentru ca am auzit pareri atat de diferite….

Vorbeam cu o prietena, cu cateva zile in urma, care imi explica ca orice relatie de cuplu inseamna un sir luuuung de compromisuri, asta, daca iti doresti ca respectiva relatie sa reziste…. Oare asta inseamna iubirea?!?!?! Un sir luuuung de compromisuri?!?!

Am incercat sa aflu parerea unui barbat despre acest subiect si …raspunsul a fost urmatorul: ” Iubirea?  E o dorinta a noastra de a ne lega de ceva care ne confera liniste si incredere. In ziua de azi nu cred ca mai exista! Poate cu ani in urma…da. {…} Si, in primul rand, in ziua de azi nu mai exista respect! Fara respect nu poate exista iubire! {…} Deci…exista iubire?”

Deci, iubirea ori presupune un lung sir de compromisuri ori e disparuta in zilele noastre de pe fata pamantului…

Totusi, toata lumea alearga disperata dupa iubire…dupa ceva care se pare ca nu mai exista sau implica un “luuuung sir de compromisuri”. Oare de ce?

Pentru mine iubirea nu inseamna un lung sir de compromisuri. Iubirea inseamna ceva ce vine natural, ceva ce leaga doua persoane care sunt pe aceeasi “lungime de unda”. Este ceva care apare cand te astepti mai putin si, de multe ori, chiar de unde nu te astepti. Iubirea inseamna empatie! Si, da, iubirea inseamna respect!

Multi confunda iubirea cu acea chimie la nivel fizic care apare intre doua persoane dar, care, pe cat de repede apare…la fel de repede si dispare…

Iubirea este senzatia aceea de “acasa” pe care o ai in bratele partenerului potrivit….e acea senzatie de liniste si siguranta…

Iubirea o gasesti doar langa acea persoana care te face sa te simti speciala pana in varful unghiilor….acea persoana care te invata ce inseamna fericirea…acea persoana langa care poti radia acea fericire prin toti porii….acea persoana care este fericita daca tu esti fericita si care ar face totul sa iti aduca zambetul pe buze si in priviri…iubirea inseamna sa iti doresti ca acea persoana speciala sa fie fericita chiar daca nu mai este langa tine…

Cand vei fi langa persoana potrivita vei sti ca nu este loc de compromisuri. Si stii de ce? Pentru ca nu este nevoie sa faci compromisuri! Pentru ca ai tot ceea ce ti-ai dorit vreodata!

Cand o astfel de persoana apare in viata ta, va reusi cumva sa umple tot golul sufletesc pe care poate, de multe ori, il simteai dar nu reuseai sa il definesti…

Nu zice nimeni ca in momentul in care iti vei intalni iubirea vei pluti toata viata pe un norisor roz si pufos ferit de orice probleme ….doar ca …totul va parea mult mai simplu in doi…de ce? Pentru ca totul se imparte la doi… Glumesc! Va parea mai simplu pentru ca iubirea iti va da suficient “combustibil” sa poti lupta pentru visurile tale…Iubirea te inalta! Iubirea iti da putere si curaj!

Cu toate acestea tot mai putini oameni mai cred in iubire…

Renuntam mult prea repede si prea usor sa cautam iubirea adevarata!

Multi, poate, chiar reusesc sa piarda o asfel de iubire adevarata atunci cand o intalnesc…

De ce?

As afirma cu tarie ca din frica….

Ne este teama sa iubim! Oh! Da! Ne este teama! Teama sa nu fim raniti, teama ca nu suntem suficient de buni ca sa fim iubiti, teama ca noi suntem cei care iubim mai mult si ca nu suntem suficient de iubiti….teama ca poate am mai iubit candva si nu am fost iubiti cum am fi vrut…

Din pacate, cand intram intr-o relatie, venim in spate si cu un bagaj emotional pe care nici macar nu realizam ca il caram dupa noi….

Da! Toti avem cate ceva de carat dupa noi…Nu ma apuc acum sa vorbesc despre traumele cu care venim de acasa sau adunate din relatii trecute…

Cateodata, teama este atat de mare incat ajungem sa ne mintim si pe noi …sa ne mintim ca nu iubim, ca detinem controlul, ca daca se intampla ceva rau cu relatia…noi nu o sa suferim! Si, aici, o sa pomenesc din nou despre mastile pe care ni le punem ca sa ne serveasca diverselor scopuri…

De cele mai multe ori ne este teama de iubire! Dar, ne este teama si de singuratate….si asa apar acele relatii cu un lung sir de compromisuri…sau tragem concluzii si mai dure: iubirea nu exista!

De multe ori apar persoane care ne invata ce este iubirea dar… frica nu ne permite sa ne deschidem si sa lasam iubirea sa intre in sufletele noastre…preferam sa fugim din teama de a nu fi raniti…preferam sa mintim ca nu iubim din teama de a nu fi judecati….

Cred ca cel mai dureros este cand intalnesti pe cineva cu care stii ca poti avea o relatie perfecta, dar traumele si dezamagirile din trecut nu te lasa sa te deschizi in totalitate! Simti cum frica te paralizeaza si vei face totul ca sa indepartezi acea persoana inainte sa apuce sa te raneasca…sau poate vei fi chiar tu cel care va lua initiativa sa plece….de multe ori oamenii pleaca si poate nici nu constientizeaza ca pot pierde ceva pentru care poate s-ar merita sa lupte…de multe ori preferam sa suferim in tacere… din teama sau chiar din orgoliul nu incercam sa mai salvam ceea ce candva parea perfect…

Din pacate, ne “scriem” scenarii referitoare la abandonul relational cu mult timp inainte de a avea varsta la care putem avea o relatie de cuplu…dar si acest subiect este mult prea vast ca sa fie discutat in acest articol…

Din fericire nu este chiar totul pierdut…din orice relatie ai cate ceva de invatat cu conditia sa iti doresti sa inveti…oamenii chiar se schimba cand isi doresc cu adevarat…

Poate ca din unele relatii vei afla ca iti doresti sa fii iubit dar ca tu nu stii cum sa arati ca iubesti…..cu toate ca tu chiar iubesti…

Poate ca din unele relatii vei afla ca iti doresti sa fii apreciat dar ca tu nu stii sa arati ca apreciezi …cu toate ca tu chiar apreciezi…

Poate ca din unele relatii vei afla ca iti doresti sa fii protejat dar ca tu nu stii sa arati ca poti sa protejezi….cu toate ca tu chiar simti sa protejezi…

Poate ca din unele relatii vei afla…..

Important este sa afli, sa inveti si sa imbunatatesti la tine acel ceva…

Am vazut de curand pe facebook o intrebare care mi s-a parut foarte buna si pe care ar trebui sa ne-o punem toti: ti-ai dori sa fii cu cineva ca tine?

Cred ca pana de curand as fi raspuns: NU!

Acum am curaj sa raspund: DA!

Tu ce parere ai? Iubirea exista?

Eu zic ca DA!

 

 

 

 

Cateva ganduri despre fericire…

 

 

Ce  este fericirea?

Pentru fiecare din noi fericirea poate fi reprezentata diferit….cred ca a da o definitie exacta fericirii este destul de limitativ…. Fericirea poate fi acel moment in care te simti „acasa” in bratele persoanei iubite…sau poate fi acel moment unic in care iti tii in brate pentru prima oara copilul nou – nascut sau poate fi acel moment in care primesti aprecierea mult visata….fiecare dam propria noastra fata sau dimensiune fericirii….

De multe ori recunoastem clipele fericite abia atunci cand acestea au trecut…suntem prinsi in valtoarea vietii, in dorinta noastra nebuna de a cunoaste fericirea si implinirea si, cateodata, tocmai din acest motiv, nu le recunoastem atunci cand le intalnim…

Sunt persoane pe care poti sa le intrebi ce le-ar face cu adevarat fericite si care nu ar putea sa raspunda la aceasta intrebare …sau ar da raspunsuri stereotipe: „banii m-ar face fericit”, „cariera m-ar face cu adevarat fericit”. Oare? De multe ori goana noastra nebuna dupa bani si dupa apreciere ne poate face sa pierdem din vedere lucrurile simple care ne-ar putea face cu adevarat fericiti…acea insiruire simpla de momente unice care, de cele mai multe ori, nu poate fi cumparata cu bani ….acele momente care, din pacate, cateodata pot fi chiar unice…traim in trecut, traim in viitor si uitam ceea ce este cu adevarat esential: sa traim in prezent, sa ne bucuram de ceea ce avem acum, fara sa ne gandim la ceea ce am avut sau am fi putut avea, fara sa ne gandim la ceea ce vom avea candva……Sa ne bucuram de fiecare rasarit de soare, de fiecare apus…de faptul ca suntem noi, aici, acum….

De multe ori dam valoare unui lucru, unui moment sau unei persoane abia dupa ce acestea au trecut prin viata noastra…avem tendinta de a ignora cu desavarsire ceea ce este cu adevarat sub ochii nostri….Trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem in acest moment …de prietenii din viata noastra, de familie, de persoanele iubite pentru ca niciodata nu stii care este clipa in care le vei vedea pentru ultima oara….bucura-te pentru simplul fapt ca poti sa admiri frumusetea naturii…sunt persoane care nu o pot face…bucura-te ca poti auzi sunetul muzicii…sunt persoane care nu o pot face…bucura-te ca poti alerga prin iarba…sunt persoane care nu o pot face….bucura-te ca poti spune cuiva te iubesc… sunt persoane care nu au cui sa mai spuna te iubesc…

Tu te-ai gandit in ce ar consta cu adevarat fericirea ta? Poate ca vei raspunde la aceasta intrebare : banii m-ar face fericit…din pacate cu bani nu poti cumpara orice…nu poti cumpara o iubire sincera, o prietenie sincera, o admiratie sincera….Poate vei ajunge sa ai suficienti bani si la acel moment vei realiza ca inca exista un gol in sufletul tau care nu a putut fi umplut…

Nu poti sa fii fericit pana in momentul in care nu vei fi sincer cu tine si sa stii cu adevarat ce te-ar putea face fericit…

Avem asteptari de la ceilalti sa ne umple golurile sufletesti…din pacate nu acesta este rolul lor…singurul responsabil pentru fericirea ta esti tu! Poate ca suna dur dar este, din pacate, un adevar!

Incearca in fiecare zi sa devii o versiune imbunatatita a propriei persoane.

Invata sa oferi celor din jur ceea ce iti doresti tu sa primesti de la viata: iubire, apreciere, armonie…

Asculta-te pe tine…asculta-i pe ceilalti…

Fii acea persoana care, atunci cand lipsesti cateva momente din vietile celor din jurul tau, reusesti sa lasi un gol imens…

Acum cateva zile mi-a trimis o prietena un citat foarte profund:

„ Cum poti sa omori pe cineva? Arata-i ce este iubirea adevarata si apoi lasa-l fara ea!”

Fii acea persoana care poti sa le arati celor din jur ce inseamna iubirea adevarata…dar nu ii lasa fara ea…

 

GRUP DE SUPORT PENTRU FEMEILE INSARCINATE

138540132-56a76e535f9b58b7d0ea6eaf
De ce acest grup?

Deoarece tranzitia catre momentul cand vei deveni parinte este o perioada dificila si stresanta pentru ambii parteneri de cuplu, ce implica o serie de modificari de ordin psihologic necesare adapatarii noilor roluri, acelea de parinti.

Studiile recente sugereaza ca un important numar de femei insarcinate experimenteaza stari ca anxietate sau depresie pe timpul sarcinii. Peste 15% din femeile insarcinate au probleme serioase cu stresul, depresia si anxietatea.
Pentru ca stresul, anxietatea si depresia prenatala pot influenta negativ dezvoltarea bebelusului cu impact atat pe termen scurt cat si pe termen lung, ne-am gandit sa iti oferim suport si consiliere intr-un cadru securizant si relaxant.
In acest scop te invitam sa participi la grupul de consiliere si suport pentru femeile insarcinate unde vom discuta despre temerile tale legate de travaliu si nastere, despre miturile legate de travaliu si nastere, vei putea interactiona cu alte viitoare mamici, vei afla ce impact poate avea stresul asupra bebelusului nenascut, cum ii poate impacta pe termen lung dezvoltarea viitoare, vei afla, totodata, cum poti sa eviti efectele negative ale stresului, vom discuta despre ciclurile de dezvoltare a bebelusului pana la varsta de 1 an si multe alte teme.
In grup se vor aborda si diverse teme propuse de mamici.

Cand incepe acest grup?

Grupul va incepe in data de 24 ianuarie 2017.

Pe ce perioada se desfasoara grupul?

Durata grupului va fi de 6 saptamani, frecventa va fi de o intalnire saptamanala.

Unde se tin intalnirile?

Grupul se intalneste la centrul “Naste cum Simti”, situat in Bucuresti, Aleea Circului nr. 1, bloc 1, scara C, apt. + interfon 89, parter.

Cat costa participarea?

Pretul va fi de 360 lei si se va achita integral la prima sedinta sau in doua transe egale, la prima si cea de a 4-a sedinta.

Cum ma programez?

Programarile se pot face, in limita locurilor disponibile, la urmatoarele numere de telefon sau adrese de mail:

0722 545 872 Bianca Munteanu

[email protected]

[email protected]

Cine sunt eu?

Sunt psiholog si psihoterapeut in formare (Analiza Tranzactionala, Hipnoza Clinica si Terapie Ericksoniana), Consilier Dezvoltare Personala acreditat UE, membru al Asociatiei Romane de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapii Ericksoniene.