Intimitatea in cuplu

Am decis sa abordez tema intimitatii in cuplu, deoarece consider ca reprezinta un factor foarte important pentru a construi o relatie de cuplu sanatoasa.

De cele mai multe ori, cand ne referim la intimitate, gandul ne duce catre latura sexuala a intimitatii.

Intimitatea in cuplu presupune mai mult decat intimitate sexuala. Intimitatea sexuala este doar una dintre componentele intimitatii.

Ce este de fapt intimitatea?

Intimitatea ar putea fi definita ca “o relație personală apropiată, familară și de regulă afectuoasă sau de dragoste cu o altă persoană care presupune o cunoaștere detaliată sau o înțelegere profundă a celeilalte persoane, precum și o exprimare activă a gândurilor și sentimentelor”. (Bagarozzi).

Intimitatea este o nevoie umana de baza ce deriva din nevoia de supravietuire, de atasament…este o manifestare mai matura, mai avansata, a nevoii biologice de apropiere, de contact cu o alta fiinta umana.

In cuplu, nevoia de intimitate a partenerilor, de cele mai multe ori, variaza in intensitate si astfel pot aparea nevoi diferite de intimitatea.

Cand nevoia de intimitate a unei persoane nu este implinita, persoana va incepe sa simta o serie de frustrari, ceea ce creeaza un teren propice pentru aparitia tensiunilor in cuplu.

Scriam la inceputul articolului ca intimitatea sexuala este doar  o componenta a intimitatii, ca intimitatea presupune mult mai mult…ce presupune ea de fapt?

Intimitatea presupune si o intimitate emotionala, acea nevoie de a comunica si impartasi cu partenerul toate sentimentele, atat pozitive cat si negative. Fiecare dintre parteneri simte nevoia de a vorbi despre trairile proprii, despre emotiile sale…

Intimitatea presupune si o intimitate psihologica, acea nevoie de a comunica, de a impartasi si a se conecta cu o alta fiinta umana prin dezvaluirea caracteristicilor propriului sine, caracteristici, de altfel, foarte personale, cum ar fi: sperantele, visele, fanteziile,  aspiratiile, propriile indoieli si temeri, nemultumiri, insecuritati, conflicte interioare. Acest tip de intimitate necesita o mare putere interioara a celui care impartaseste, deoarece el devine astfel foarte vulnerabil. Totodata, presupune si o mare capacitate de sustinere a celui care asculta pentru a nu-si rani partenerul. Increderea reciproca este foarte importanta pentru ca aceasta componenta a intimitatii sa poata fi manifestata.

Intimitatea presupune si o intimitate intelectuala, acea nevoie de a comunica si impartasi cu partenerul ideile importante, gandurile, credintele…acest tip de intimitate nu presupune orgoliu  sau demonstrarea superioritatii, sau cererea de lauda, recunoastere sau adulatie…presupune capacitatea unui partener de a vedea lumea prin ochii celuilalt, indiferent daca este sau nu de acord cu celalalt….

Intimitatea presupune  si o intimitate fizica, non-sexuala…acea nevoie de apropiere fizica de partener fara nicio tenta sexuala…presupune atingeri sau simple imbratisari, mersul de mana, dans, masaj fara tenta erotica…

Intimitatea presupune si o intimitate spirituala…acea nevoie de a impartasi cu partenerul credintele si experientele referitoare la religie, la supranatural, la aspectele spirituale ale existentei…este nevoie de o foarte mare deschidere a ambilor parteneri pentru ca nu intotdeauna impartsesc aceleasi credinte legate de latura spirituala a vietii…

Intimitatea mai presupune si o intimitate sociala, acea nevoie de a se angaja in activitati si experiente placute si de joc impreuna cu partenerul…impartasirea experientelor curente de viata, luatul meselor impreuna, practicarea de sporturi impreuna, dansatul de placere….

“Intimitatea  sexuală reprezintă nevoia de a comunica, împărtăși și exprima cu partenerul acele gânduri, sentimente, dorințe și fantezii de natură senzuală și sexuală. Ea duce la trezirea dorinței sexuale, dar nu e obligatoriu să se ajungă la actul sexual. Acest tip de intimitate presupune săruturi, îmbrățișări, atingeri, dans, jocuri erotice, îmbăierea împreună etc. evident, ea este conectată profund cu dragostea erotică, nu cu cea părintească, fraternă, amicală sau cea narcisică.”

Neindeplinirea uneia dintre nevoile ce deriva din componentele intimitatii poate duce la frustrarea unuia dintre parteneri. Cand unul dintre parteneri nu indeplineste una sau mai multe dintre nevoi, practic refuza  laturi ale intimitatii in cuplu si impune, implicit, o distanta fata de partener. Astfel se creeaza un teren propice pentru aparitia tensiunilor in cuplu, ceea ce in timp va duce la indepartarea  partenerului ale carui nevoi sunt neglijate in mod constant.

Foarte importanta este o buna comunicare in cuplu, deoarece poate stimula intimitatea cuplului. O comunicare defectuoasa poate duce la diminuarea intimitatii in cuplu.

“Stimulativa este comunicarea directa a nevoilor si dorintelor fiecarui partener, cand mesajele sunt clare, directe si sincere.”

Poate ca un bun punct de pornire a diminuarii tensiunilor din cuplu ar fi acela in care partenerii ar putea sa inteleaga si sa fie mai atenti la implinirea nevoilor fiecaruia.

Un cuplu sanatos nu presupune simbioza. Nu presupune o focusare doar pe indeplinirea propriilor nevoi. Nu presupune o “gandire magica”(cititul gandurilor), acea credinta ca “daca partenerul ma iubeste cu adevarat, stie ce nevoi am eu.”

Partenerul este o persoana cu intensitati, poate, diferite ale nevoilor. Doar tu poti cunoaste cu adevarat propriile tale nevoi si, le poti face cunoscute , doar comunicandu-le, in mod sincer, celuilalt.

 

 

 

 

Tu ai o relatie de cuplu sanatoasa?

De-a lungul timpului, oamenii au incercat sa inteleaga ce este iubirea…de ce este ea atat de importanta incat, in numele ei, s-au pornit razboaie, au curs rauri de lacrimi…s-au scris nenumarate pagini sau chiar s-au curmat vieti….

S-a afirmat de multe ori ca dragostea e oarba sau ca dragostea da dependenta…

Daca ai fost vreodata indragostit cu adevarat sau ai experimentat “gustul” geloziei, atunci stii despre ce vorbesc.

Oamenii pot deveni obsedati de alti oameni la fel cum un dependent este obsedat de substanta care i-a creat dependenta.

Se pare ca, in ultimul timp, neurostiinta incepe sa dea o mana de ajutor la intelegerea acestei dependente date de dragoste….

Studiile facute in neurochimie au aratat recent ca in creierul unei persoane indragostite se produce, pe langa dopamina, prolactina, oxitocina, si o substanta numita palmitil etanolamina (PEA) sau molecula iubirii. S-a constat ca aceasta substanta neurochimica induce o puternica stare de excitatie, asemanatoare celei produse de amfetamine.

Aceleasi substante sunt implicate si in dependenta de droguri. Deci am putea spune ca dragostea e chiar ca un drog!!!

Sub influenta acestei substante,  indragostitii isi doresc sa repete cat mai mult experientele placute, exact cum dependentii de droguri simt nevoia unei cantitati crescute din substanta respectiva.

Si dragostea si dependenta de substante au in comun lipsa ratiunii, a controlului de sine…

Angoasa produsa de separarea de persoana iubita a fost comparata cu experienta separarii unui dependent de substanta care i-a provocat dependenta.

Relatiile de iubire, ca si drogurile, moduleaza nivelurile de substante neurochimice, facandu-ne sa experimentam stari variate, de la agonie la extaz…

Deci, dragostea declanseaza anumite reactii neurochimice care duc la un anumit grad de dependenta fata de partener.

Ce face distinctia intre o dependenta sanatoasa si dependenta nesanatoasa?

Relatiile timpurii cu persoanele semnificative din viata noastra si, in special, cea cu mama, vor defini modul in care vom ajunge sa iubim ca si adulti….modul in care vom intra intr-o relatie de cuplu…

Mama…prima noastra iubire…suntem hraniti, ingrijiti, sarutati, imbratisati de mamele noastre…alaturi de ele experimentam bucuria conexiunii sau angoasa separarii…toate aceste amintiri raman in inconstientul nostru…ele formeaza baza respectului de sine, abilitatea noastra de a ne autoconsola…stau la baza calitatii relatiilor noastre ca adulti.

Pentru ca un copil sa creasca cu o capacitate de autoreglare si o stima de sine sanatoase el trebuie sa aiba parte de atingeri linistitoare, imbratisari protectoare, caldura, un echilibru cu privire la somn, foame, stimulare, experiente repetate ale tranzitiilor de la stari de durere la stari de calm…

Chiar daca noi nu ne amintim in mod constient toate aceste experiente, ele ne influenteaza pe tot parcursul vietii…

O serie de studii au demonstrat ca daca atasamentul mama copil este securizant, pulsul cardiac al copilului este regulat.

S-a constatat ca separarea de mama duce la niveluri de endorfina in scadere si aparitia senzatiei de durere la copil.

Ce presupune o relatie de cuplu cu o dependenta sanatoasa?

O relatie de cuplu sanatoasa este o relatie in care ambii parteneri cer ceea ce isi doresc.

De multe ori, unul din parteneri sau chiar amandoi decide sa nu ceara deoarece un eventual refuz va fi interpretat ca o respingere. Apare in acest caz “gandirea magica”: daca m-ar iubi cu adevarat nu ar trebui sa ii cer eu, ar ghici si singur ce am eu nevoie.  Din pacate, partenerii ( in cazul in care nu sunt dotati cu puteri paranormale) nu pot sa citeasca gandurile.

Modalitatea sanatoasa este ca ambii parteneri sa se simta suficient de securizati in relatie pentru a cere ceva unul de la altul si sa inteleaga ca un eventual refuz nu este ceva atat de grav.

O relatie de cuplu sanatoasa presupune impartasirea controlului, a procesului de luare a deciziilor.

Cand doar unul dintre parteneri este responsabil cu luarea deciziilor, celalalt se adapteaza si intra intr-o relatie de simbioza, de dependenta nesanatoasa. Fiecare persoana din cuplu trebuie sa se simta matura, independenta si capabila sa supravietuiasca datorita propriilor calitati.

O relatie de cuplu sanatoasa presupune ca ambii parteneri sa isi poata exprima emotiile.

Emotii reprimate duc la creativitate reprimata, deci la o solutionare mai dificila a eventualelor probleme cu care se poate confrunta cuplul. Reprimarea emotiilor poate duce si la blocarea intimitatii in cuplu.

O relatie de cuplu sanatoasa presupune o relatie in care sa fii liber sa fii cine esti tu cu adevarat.

Daca nu esti liber sa fii cine esti tu inseamna ca esti doar un simplu personaj in piesa altcuiva.

A fi intr-o relatie de intimitate presupune acomodarea, acordarea reciproca la diferentele de nevoi, dorinte si stil de viata. Realizarea unui echilibru implica multe discutii, impartasirea sentimentelor, intelegerea nevoilor, dorintelor celuilalt….

O relatie de cuplu sanatoasa presupune ca poti sa te bazezi pe partenerul tau fara a intra intr-o simbioza nesanatoasa….

Poti sa te bazezi pe partener, sa depinzi de el si totusi sa fii capabil sa gandesti, sa decizi si sa ai grija de tine.

O relatie de cuplu sanatoasa este acea relatie in care exista o impartire echitabila a treburilor casnice.

Decizia privind ce, cum, cine, cand este o decizie proprie fiecarui cuplu si este nevoie de o continua actualizare a acestei impartiri a responsabilitatilor. “Schimbarea presupune schimbari la nivelul asteptarilor privind rolul de femeie si rolul de barbat”. (“Terapia de cuplu” – AT)

O relatie sanatoasa presupune ca amandoi sa isi asume responsabilitatea pentru bunul mers al relatiei.

Acest lucru presupune ca amandoi partenerii sa investeasca timp, energie si uneori chiar bani pentru a identifica si repara aspectele negative ale relatiei, ce le blocheaza intimitatea.

Daca ambii parteneri accepta sa isi asume permament responsabilitatea in cadrul relatiei, atunci problemele aparute din teama de a fi abandonat pot fi depasite si se poate incepe rezolvarea problemelor prin discutii, impartasirea ideilor si chiar cererea de ajutor in exterior daca este necesar.

“Fiecare persoană îşi modelează propria sa viaţă. Libertatea îi dă puterea de a efectua creaţiile sale proprii, iar puterea îi dă libertatea de a interfera cu modelele altora.” – Eric Berne

 

 

SINDROMUL BURNOUT

 


In ultimul timp auzim vorbindu-se tot mai des de “sindromul burnout” sau “boala muncii in exces”. Tot mai multe persoane sunt afectate in ultimul timp de acest sindrom.

Ce este “sindromul burnout”?

Este o stare de epuizare atat fizica, cat si psihica si emotionala, si apare ca urmare a expunerii persoanei la un stres de lunga durata.

Acest termen de “burnout” a fost introdus in anul 1970 de psihologul american Herbert Freudenberger. Acest sindrom reprezinta, de fapt, stresul cronic la locul de munca. Apare si se dezvolta treptat.

Cum se manifesta acest sindrom?

Persoana afectata de “burnout” se simte in permanenta obosita, lipsita de energie, simte ca activitatea prestata a epuizat-0 si ca ramane fara resurse. Performanta muncii scade tot mai mult, apar frustrari ca urmare a nerealizarii obiectivelor. Persoana incepe sa piarda din stima de sine, din increderea in propriile capacitati si realizari, se simte neapreciata, ii scade capacitatea de atentie si concentrare, isi pierde din creativitate, isi pierde speranta ca se va mai remedia situatia in care se afla.

Apare disperarea si chiar colaps fizic manifestat prin diverse afectiuni psihosomatice.

De ce apare acest sindrom?

Cauzele aparitiei sindromului sunt multiple.

Ele pot tine atat de organizarea activitatii la locul de munca, stilul de viata, cat si de structura de personalitate a fiecarei persoane.

Daca persoana isi desfasoara activitatea intr-un mediu ostil, cu un volum foarte mare de munca si solicitare si o lipsa de apreciere a realizarilor profesionale, daca nu se simte destul de motivata la locul de munca, riscul de a dezvolta acest sindrom este foarte mare.

Daca persoana este perfectionista, cu o nevoie ridicata de a detine controlul, cu o stabilitate emotionala si o incredere in sine scazuta, “sansele” de a dezvolta acest sindrom sunt tot mai mari.

Exista si factori care tin de mediul de viata al persoanei in cauza: nu are suficient timp liber,  nu aloca suficient timp pentru odihna si activitati relaxante, nu beneficiaza de sprijinul si intelegerea celor apropiati, orele alocate somnului sunt insuficiente.

Sindromul burnout creste riscul aparitiei depresiei.

Cum putem evita aparitia “sindromului burnot”?

Pentru a preveni aparitia si instalarea acestui sindrom este foarte important  ca persoana sa aibe un stil de viata cat mai sanatos, sa aloce suficient timp atat pentru somn, cat si pentru activitati recreative, e foarte important sa invete tehnici de relaxare pe care le poate aplica in timpul liber si la serviciu cand apare senzatia de suprasolicitare.

Trebuie sa invete sa isi seteze obiective clare si realiste, sa isi rationalizeze efortul depus la locul de munca.

Foarte important este sprijinul psihologic pe care il poate obtine la un cabinet de consiliere psihologica sau psihoterapie, unde poate invata tehnici de gestionare a stresului, tehnici de relaxare, modalitati de crestere a stimei de sine etc.

Constientizarea situatiei in care te afli este primul si poate cel mai important pas catre vindecare.

 

INTELIGENTA EMOTIONALA

Auzim adesea vorbindu-se despre inteligenta…despre cat de important este sa fii o persoana inteligenta, despre ceea ce face o persoana inteligenta sau ce nu face o persoana inteligenta…

Toti ne dorim sa fim considerati persoane inteligente!

In ziua de azi, datorita evolutiei tehnologice si internetului, avem acces facil la diverse teste de masurare a inteligentei (teste pentru masurare IQ).

Dar…ce te faci cand rezultatul acestor teste nu este cel pe care ti l-ai dorit? Acest lucru inseamna ca esti o persoana mai putin inteligenta?

Ce masoara de fapt testele IQ?

Aceste teste masoara nivelul inteligentei logico – matematice.

Ce este inteligenta logico – matematica?

„ Inteligenta logico- matematica include capacitatea de a utiliza raţionamente inductive şi deductive, de a rezolva probleme abstracte, de a înţelege relaţiile complexe dintre concepte, idei şi lucruri. Deprinderea de a emite raţionamente are aplicabilitate în multe arii ale cunoaşterii şi include, de asemenea, capacitatea de utiliza gândirea logică în ştiinţă, studii sociale, literatură etc. (Bellanca, 1997). “

Oare acest tip de inteligenta iti garanteaza succesul in viata?

Se pare ca NU! Cercetarile efectuate au demonstrat ca  exista o corelatie de 6% intre un nivel ridicat de IQ si succesul la locul de munca.

Din pacate, prea putini oameni cunosc cat de important este un alt tip de inteligenta:  INTELIGENTA EMOTIONALA!

Studiile efectuate au demonstrat ca intre un grad ridicat de inteligenta emotionala si succes exista o corelare intre 27 si 45%.

Ce este, de fapt, inteligenta emotionala (EQ)?

Inteligenta emotionala reprezinta  „capacitatea de a conștientiza și întelege propriile emoții si emoțiile celor din jur și de a le gestiona si folosi cu rezultate pozitive”.

Emotiile precum si exprimarea acestora au roluri foarte importante in viata cotidiana a oamenilor.

Inteligenta emotionala are un rol important pentru ca ne asigura mai mult succes si obtinerea mai multor impliniri in decursul vietii. Construirea relatiilor la serviciu este mai importanta, in general, decat abilitatile tehnice.

Oamenii cu o inteligenta emotionala ridicata au un mai mare grad de satisfactie in relatia cu partenerii de cuplu.

EQ este un predictor mai bun pentru succes decat EQ!

Cercetarile au demonstrat ca nu exista nicio corelare intre IQ si EQ. Alfel spus, una nu poate fi determinata de cealalta!

Spre deosebire de IQ, care se schimba destul de putin dupa adolescenta, inteligenta emotionala se invata si poate fi dezvoltata pe tot parcursul vietii.

Inteligenta emotionala cuprinde in componenta ei 4 domenii de abilitati:

  • Abilitatea de a identifica sau percepe emotiile – aceasta abilitate permite ca o persoana sa recunoasca ce simte si de ce, sa faca legatura intre ceea ce simte, ce gandeste si ce face, sa poata recunoaste cum ii influenteaza emotiile, performanta.
  • Abilitatea de a folosi emotiile in a facilita gandirea – abilitatea de a mobiliza emotiile si sentimentele adecvate pentru a sprijini rationarea, rezolvarea de probleme si luarea de decizii.
  • Abilitatea de a intelege emotiile- permite unei persoane sa recunoasca semnale emotionale din trecut cu efect in prezent;
  • Abilitatea de a regla emotiile proprii si pe ale celorlalti – aceasta abilitate permite persoanei sa fie flexibila si adaptabila, sa fie responsabila, deschisa la nou si sa poata sa gestioneze conflicte si persoane dificile;

 

Nivelul de EQ influenteaza nivelul de stres si sanatatea. Abilitatea persoanei de a intelege si gestiona starea emotionala ar trebui sa conduca la o gestionare eficienta a stresului cu diminuare considerabila a acestuia asupra sanatatii, reducand probabilitatea aparitiei unor boli.

Persoanele cu EQ ridicat dedica mai mult timp relaxarii, au o dieta mult mai sanatoasa si retele de suport social mult mai mari.

Persoanele cu un nivel scazut de EQ sunt mai predispuse la tulburari legate de uzul de substante si probleme somatice, alimentatie compulsiva.

Persoanele care isi pot regla starile emotionale sunt mai sanatoase, stiu cum si cand sa isi exprime sentimentele si isi pot regla in mod eficient. starile si dispozitiile. La astfel de persoane s-au raportat niveluri mai reduse de depresie.

Inabilitatea de a regla emotiile este considerata un factor de risc pentru depresie.

Totodata, consumul excesiv de alcool a fost corelat in mod direct cu un indice EQ foarte mic.

“ O atitudine pozitiva poate ca nu va putea rezolva toate problemele tale, dar ii va deranja suficient pe oameni incat sa merite efortul.” (H. Albright)

 

 

RUSINEA TOXICA

Am recitit de curand o fraza care mi-a reamintit socul pe care l-am simtit cu cativa ani in urma, cand am descoperit ca acea expresie referitoare la  „cei  7 ani de acasa” este mult mai adevarata decat crezusem eu  vreodata.

Fraza suna cam asa: „ Destinul nostru depinde in mare masura de sanatatea psihica a parintilor, a figurilor care ne-au ingrijit in copilarie. Copiii nu pot sti cine sunt daca nu au la dispozitie oglinzi care sa ii reflecte. Oglinda este o figura parentala si este cruciala in primii ani de viata.”

Am realizat in acel moment cat de importanta este „meseria” de parinte! O „meserie” care iti poate aduce foarte multe satisfactii dar si extrem de multa durere.

Am cunoscut, de-a lungul vietii, parinti total nemultumiti de copiii lor care nu si-au pus nici macar o clipa intrebarea : oare de ce copilul meu actioneaza asa? De ce se comporta „inadecvat” in anumite situatii? Cei care isi puneau, totusi, aceasta intrebare aveau, bineinteles, si un raspuns convenabil: asa e el, rau, incapatanat, neascultator, seamana cu „ta-su” etc. Din pacate, nu am auzit pe niciunul sa isi puna intrebarea: oare am gresit eu cu ceva in cresterea si educarea lui? De ce? Raspunsul este simplu: niciun parinte nu este pregatit sa recunoasca faptul ca a dat gres in a-si educa propriul copil. Da! E dureros, dar, din pacate, este foarte adevarat.  Parintii sunt oglinzile prin care se vad copiii in primi ani de viata. Prin ochii parintilor copilul se poate vedea cel mai frumos sau, dimpotriva, cel mai urat, cel mai destept sau, dimpotriva…cel mai prost!

Azi m-am gandit sa abordez tema rusinii. De ce? Pentru ca de foarte multe ori folosim acest cuvant fara sa ne gandim o secunda cum poate impacta persoana de langa noi.

Ce este de fapt rusinea?

„Rusinea este o emotie umana normala…. Rusinea este emotia care ne da permisiunea de a fi umani. Rusinea ne vorbeste despre limitele noastre.”

Totusi, rusinea poate deveni o emotie foarte toxica. Rusinea toxica este acel gen de rusine care te paralizeaza, te face sa te opresti din activitati ce ar putea fi generatoare de placere sau satisfactie! Te poate face sa crezi ca esti imperfect, gresit, o fiinta umana incompleta!Te face sa te simti mic, sa crezi ca nu esti  bun la nimic, ca nu ai nimic de oferit. „ Este o anulare profunda traita primar din interior.”

 

Care sunt totusi sursele acestei rusini toxice? Cum apare ea in noi? Ce o transforma dintr-o emotie normala intr-una toxica?

Studiile au plasat aceasta aparitie a sursei rusinii in stadiul de dezvoltare al copilului cuprins intre varsta de 2 si 3 ani.

Aceasta este varsta la care copilul incepe sa experimenteze  granitele dintre el si ceilalti, incepe sa perceapa diferentierea fata de ceilalti, incepe sa perceapa ce este el, ce sunt ceilalti. Este un stadiu important al dezvoltarii. O dezvoltare sanatoasa presupune o incurajare a stabilirii granitelor si respectarea lor de catre ceilalti. Pentru a putea sti cine esti tu, cine sunt ceilalti, e foarte important sa stii sa iti stabilesti granitele. Daca aceste granite sunt mult prea rigide, persoana risca sa se izoleze, daca granitele sunt mult prea deschise, persoana risca sa se simta coplesita. Fara granite o persoana nu are protectie!

Rusinea toxica apare atunci cand partile vulnerabile ale copilului sunt expuse inainte ca acesta sa aiba abilitatea de a-si construi granite pentru a se putea apara. „Experienta rusinii este sentimentul de a fi expus si vazut cand o persoana nu este pregatita sa fie vazuta.”

Pe masura ce rusinea toxica evolueaza, copilul inceteaza sa mai aiba incredere in el, in propriile perceptii si judecati.

Cand nevoile copilului sunt neglijate, acesta primeste mesajul  ca nevoile lui nu sunt importante si astfel isi pierde sentimentul propriei valori. Ajunge sa creada ca nu merita ca cineva sa fie langa el atunci cand are nevoie… Ajunge, ca adult, o persoana careia ii va fi rusine sa ceara incurajari, cu toate ca nevoia de incurajare este o nevoie primara fara de care nu putem fi oameni….

„Rusinea este una dintre fortele distructive majore care pot afecta viata unui om.”

Rusinea toxica are la baza o educatie total nesanatoasa.

Inchei articolul enumerand cateva din greselile pe care le fac parintii, in educarea copilului, in mod frecvent:

  1. „ Adultii sunt stapanii copilului oricum dependent de ei.
  2. Ei stabilesc ce este bine si ce este rau pentru copil.
  3. Parintii trebuie mereu protejati.
  4. Afirmarea sentimentelor sanatoase constituie o amenintare pentru autoritatea parintilor.
  5. Vointa copilului trebuie inabusita cat mai rapid.”